Iubesc Bucuresti

Luna trecută am fost la București Mall, la Alist Designers Boutique care anunța o nouă serie de designeri în micul spațiu butic de la parter. Tema a fost în ton cu noua campanie a primului mall din România, #iubestibucuresti iar doi dintre designerii selectați, @antante_design și @gna_official au creat tricouri cu mesaje despre București.

Mi-am amintit că în urmă cu vreo doi ani am scris, împreună cu colegele mele de la #acinceaputere un material despre București, pe care l-am recitit de curând: http://noemimeilman.com/bucharest-love-lovemycity/.

Eram curioasă să verific ce nu am scris deja despre orașul acesta ca un bazar, în care trăiesc din toamna lui 1993 și căruia i-am dedicat și eu un tricou, în colaborare cu Răzvan Firea (Le Petit Indigent), în anul 2014, din seria “In Love with Magic Cities”.

Cred că ar trebui să țin un jurnal zilnic, pentru că, în plimbările mele cu cățeii prin Dorobanțiul vechi, descopăr des câte un bloc sau o casă pe care nu le văzusem înainte; o ușă spectaculoasă sau un balcon plin de ghivece cu plante.

Trandafirii care înfloresc în mai și unii dintre ei se încăpățânează să reziste până târziu, în octombrie. Castanii care înfloresc în aprilie-mai sunt o adevărată încântare. Anul acesta, după o ploaie torențială anunțată de un vânt puternic, a căzut o ramură din castanul de lângă blocul în care locuiesc și am luat-o, am spălat-o și am pus-o într-o vază. Ramura asta, cu florile ei albe, a locuit la geamul bucătăriei mele timp de două săptămâni.

Am descoperit la Ana Morodan un cont de Instagram minunat, despre istoria caselor din România. Sunt aici multe povești ale unor clădiri din București pe care nu le știam. Între timp am și cunoscut-o pe autoarea contului, @ana.rubeli, care are și un blog omonim, @aiciastat.

În această primăvară, Ana a pregătit un itinerar “treasure hunt” pentru echipa @cronicaridigitali, prin care, într-un weekend au fost invitați să participe toți bucureștenii. Am fost cu Avi, fiul meu și am parcurs aproape tot traseul care începea la Muzeul Țăranului Român și se încheia aproape de ultimul număr de pe Calea Victoriei. Am primit o hartă cu indicii și am intrat imediat în joc. O să îmi amintesc mereu cu plăcere de această zi, care a fost ajutată și de o vreme perfectă de plimbare.

Am mai scris despre fotograful @albertogrosescu și despre plimbările prin București organizate în cadrul proiectului @asociatiaarcen, cu serile de poezie și alte întâlniri boeme. De curând am descoperit și pagina de Instagram a lui Alberto, @via.bucuresti, cu fotografii din arhiva Bucureștiului, un muzeu virtual, un manual de istorie vizuală a orașului, în care sunt adăugate periodic noi imagini și poveștile lor.

Și pe contul lui @paiame am găsit clădiri vechi din București, în colecția sa de imagini din mai multe orașe din țară. Le vânez pe cele în stil modernist, pentru că are o colecție vastă.

Revenind la hashtag-ul #iubestibucuresti, cred că iubesc acest oraș tocmai pentru amalgamul său de stiluri de arhitectură: brâncovenesc, maur (chiar de curând am descoperit o casă în stil maur pe Strada Polonă), art deco (locuiesc într-un astfel de bloc interbelic), modernist- Bauhaus.

Ultimele două sunt preferatele mele iar în acest mai, în cadrul ediției Art Safari, am avut bucuria de a vizita expoziția Marcel Iancu și de a afla povestea Ștrandului Kiseleff, proiectat de către acesta & de fratele său, Iuliu Iancu, în stil Art Deco (iată, o excepție de la stilul clădirilor Bauhaus construite de cei doi). La acea vreme era cel mai mare ștrand din Europa, cu 14.000 de m.p. de nisip și cel mai mare bazin. Povestea ștrandului a fost descoperită de către echipa @revista_arhitectura și găsiți pe pagina lor de instagram și imagini de making of ale expoziției. Ștrandul nu mai există, din păcate, dar iată cât de importantă este determinarea unor oameni să caute poveștile unui oraș traduse prin imagini ale unor clădiri care au rezistat în timp sau din care au rămas doar niște imagini de arhivă.

Un alt site cu povești ale unor clădiri din București este https://www.casedemuzicieni.ro.

Locuiesc în apropierea caselor în care a locuit Dinu Lipatti (Povernei 23, respectiv Bdul Lascăr Catargiu 12, colț cu Strada Visarion, unde acum este Casa artelor). Îmi imaginez cât de frumos trebuie să fi fost când se așeza Lipatti să cânte la pian, și cum se bucurau vecinii de aceste concerte memorabile.

Iubesc Bucureștiul în plimbările mele de seară cu cățeii, când miroase a Regina Nopții în miez de vară sau când aud pescărușii râzători “dând petreceri”, nebruiați de zgomotul claxoanelor și de forfota străzii.

Mi-am făcut un obicei, să privesc cerul, înainte de a intra în casă și de a încheia o nouă zi. Cerul care se vede de după clădirile și blocurile vechi, chiar și după complexul modern de birouri ridicat în apropiere și care se întinde pe Căderea Bastiliei și străzile din laturile sale.

Va urma…aniversarea mea de 30 de ani în București, la anul în toamnă.

Surse foto: cele de mai sus, arhiva personală

 

 

ARTICOLE SIMILARE

Follow @instagram